Let us play!

Now I bet every one has a super-cool computer game standing right there near the porn folder (males) or the e-books folder (females). I know I do, several really. Most of them are 3d with uber graphics and gameplays.

But they still get boring after a while. In my case, a short while. I played tons of games from many categories and there are very few games left that i would really like to play again. The game I’m gonna tell you about is one of them.

Now I played Civilizations IV, Age of empires/wonders/etc, Homeworld, to name a few. I even played Master of Orion II and Heroes III, the two games of my childhood, so you can trust me on this, it’s worth trying.

The game is called Galactica, made by BGE (Blue Gecko Entertainment) and it’s a free 2D online tick based space strategy game. If more explanation is needed,

http://en.wikipedia.org/wiki/Tick-based_game

Off-topic: You have a link to the game page at the bottom of the page if you want to skip the boring part. Use Firefox or IE (though I would never recommend IE because…I don’t like it. It’s unsafe.)

The game has multiple games for you to choose from…like Galactica which comes in two different flavours: Sim (a little more economy oriented) and Arcade (a little more combat oriented). It also has a game called Genesis which is some kind of medieval tick based strategy game. it has castles and stuff.

I mainly play Galactica Sim, the game i started with, the one i’m gonna talk about next.

The game is played in rounds with can hold about 250 players at once, and lasts for about 3.5 months. You will end up loging in about 3 times a day, spending half an hour, more or less to complete a “turn”.

I know, the duration of a round might sound long, but it’s not. And 1.5 hours a day is not that much either. More or less. I’m playing it since 4-5 years ago, and still have time to make a presence.

The game is kinda like Master of Orion in several ways. You start with an empire that consists of one planet at first and you can end up having hundreds of planets at your command. You can build ships and buildings and you can research technologies, colonize, invade, bomb planets, make non-aggression pacts, non-spying pacts, alliances etc. You can even sabotage things!

You can’t trade with other players though, but there is a market for resources and ships.

Also, another disadvantage would be that since many old players decided to leave and new players are becoming rare, the rounds have now about 40-50 players. But I hope this would change that.

The learning of the game is fast and you can cover it while reading the manual or the help or just by asking on the forum. Newbies are tolerated, and even helped, of course only if people know you’re new.

I learned the basics in one day and I’m still learning new strategies, after all this time.

My advice based on personal experience is to bring some friends too, also fans of the genre. It’s cool to share the experience with someone.

Bottom line is that, it’s a good game to play if bored and in need of a simple game to keep your mind busy.

Enough said, now the link. You’ll find screenshots and the current version. Just download and unpack, make an account and join the fun!

http://www.bluegecko.ro

Cheers and have a nice game!

PS: I’m not a native English speaker, so if I made some mistakes, that is…unfortunate.

La multi ani, Romania.

Nota: ceea ce va urma contine o opinie personala. Am dreptul la o opinie personala, cum si cei care citesc au dreptul la o opinie personala. Eventualele commenturi care contin contraziceri ale opiniei mele “asa de florile marului” sau care contin insulte sau elemente propagandistice nationaliste vor fi sterse sau grav insultate, si apoi posibil sterse.

————————

In aste vremuri crunte si aste caricaturi urbane precum cele de fata… am spus eu si am renuntat.

De ziua Romaniei am facut ce orice roman ar trebui sa faca. Programe c++ ce folosesc IPC-uri. Frumos, stresant si necesar. Oricum, alternativa era mai idioata: sa merg pe un troleu pana in centru si sa stau intre 10000 de oameni ce se inghesuie sa vada minunea…Tam tam.

Intr-o recenta discutie pe care am purtat-o cu o buna prietena, mi s-a atras atentia asupra atitudinii anti-nationaliste, daca as putea-o numi asa. Ideea ar fi fost ca sunt ca nu pot injura o tara care e, pana la urma, mai buna decat altele. Si ca sunt pesimist, pentru ca nu cred ca lucrurile se pot schimba in bine.

Pai, ba pot. Pot numi o tara cum vreau, atata timp cat are pretentia de “stat civilizat”, dar singurele semne ale civilizatiei sunt adevarate doar scoase din context. Si in format general, anonim. Gen: “avem o limba nationala.”, dar cine stie sa o scrie sau sa o vorbeasca corect?

Oricum, trecem mai dincolo. Nu sunt pesimist, si chiar cred ca lucrurile se pot schimba in bine. Dar nu in timp util, timpul meu, si poate doar pentru nepotii generatiei mele, cand oi fi in mandru si nationalist pensionar. Prea putin, prea tarziu. Si asta e valabil multor state din lume, mai multe decat as vrea sa cred.

Ar fi inutil sa detaliez ce nu imi convine, pentru ca e un fapt stiut. Si faptul ca Romania e o tara frumoasa de privit si in care e cam aiurea sa traiesti.

Ar fi inutil sa ma plang, pentru ca oricum nu voi schimba nimic, si nu as putea schimba nimic si mi se rupe sincer.

Deci, de ziua ta, Romanie, iti doresc sa cresti mare si civilizata.

Ready? Set. Go!

Scriu pe picior de plecare.

Ironia face ca dupa ce inchid calculatorul, sa traversez orasul pentru a ma pune la alt calculator. In ultima vreme, ziua mea se reduce la a sari de la un calculator la altul si ocazional la cursul vreunui profesor mandru de isprava sa, sau o bere in localurile obscure ale orasului.

Tot ironia face ca programul pe care l-am facut sa ajunga mai repede ca si mine, evitand troleele si aglomeratia si tot ce presupune tentativa imbucuratoare a faimoasei socializari cu mediul si superba experienta a alpinismului citadin.

Schimb piciorul.

E curios cum oameni care vorbesc de ani de zile printr-o cutie de plastic si tranzistoare, ajung sa isi vorbeasca intr-un tarziu. Iar emotia primei discutii se pierde oarecum, lasand loc unei discutii de genul “Salut, nu ne-am mai vazut de mult!”. Adica veci?…

Internetul aduce oamenii aproape. Atat de aproape incat “mi mail e su mail” si totul se rezuma la un simplu “ce mai faci?”. La care raspunsul e mai intotdeauna “bine”.

In cele din urma, tot raul spre bine, si tot binele spre ceva mai interesant. Oricum societatea se transforma intr-un artificial cat mai diferit de preistoria noastra: anii 1970.

Mai curios e cum prejudecatile ma opresc sa vorbesc cu acea fata ce imi darama sperantele, sa injur acea societate – cauza primordiala, sau sa imi scap volumul pana ce lustra vecinului de sub mine incepe sa se balanseze ametitor. (Ce poetic)

Atat pentru azi. Un alt post inutil de la yours truly.

Sa aveti o zi ametitoare si in limita zilei mele, placuta.

EOF.

Status Quo

10:04 PM. Thus we begin.

>>>Installed Cygwin + Python. First command: exit.

Se pare ca startul de la 0 ma caracterizeaza mai mult. Si inexplicabilul s-a produs, toate posturile mele s-au dus intr-un blog hidden.

Azi a fost ziua unei mari revelatii. Nu m-as mira daca in spatele acestei revelatii sa fii fost unul din acele momente in care realitatea se supune docila unei fantezii, fantezie ce trebuie sa spun, in ciuda lipsei erotismului a fost destul de satisfacatoare. Am visat ca trebuie sa adun ceva.

O jumatate de ora mai tarziu eram in fata unei asistente ce imi cauta cu disperare vena, exclamand: “Nu va gasesc vena!”. Moment in care m-am abtinut sa nu o intreb de ce m-ar interesa.

Cred ca sunt mandrul inventator al relantiului la oameni. Senzatia placuta a muncii bine facute in timp ce orele trec aiurea si timpul e irosit. Priceless. Ma simt mai roman!

Adevaratul punct culminant a fost cand am incercat sa vin din centru, stand in statie printre miiiiii de oameni. Jur, in momentul acela parca eram la concert. Si cati copii prosti si oameni fara bunul simt al spatiului personal. Si cati oameni se grabeau sa ajunga in “suburbii”, desi sunt aproximativ sigur ca singurul motiv pentru care o faceau este stresul gratis oferit de combinatia intre zgomot, caldura, praf si miiiii de oameni (erau doar cateva sute). Ganduri precum: “Cum naiba or intrat aia toti in troleul ala?” si “Tulai ca de se misca unu, picam toti de pe trotuar!”, precum si alte ganduri cu context mai sexual si anti-social, sau pur utopic si irealist, precum doar un individ cu picioarele pe pamant ca si mine poate.

Nu ma pot abtine sa scriu de ce scriu. Am realizat de mult ca speranta este invers proportionala cu nivelul nostru de pregatire si capacitatea de intelegere, siii… Asta e pentru voi, cei ce inca mai spera.

PS: Asta era revelatia. EOF.