Status Quo
10:04 PM. Thus we begin.
>>>Installed Cygwin + Python. First command: exit.
Se pare ca startul de la 0 ma caracterizeaza mai mult. Si inexplicabilul s-a produs, toate posturile mele s-au dus intr-un blog hidden.
Azi a fost ziua unei mari revelatii. Nu m-as mira daca in spatele acestei revelatii sa fii fost unul din acele momente in care realitatea se supune docila unei fantezii, fantezie ce trebuie sa spun, in ciuda lipsei erotismului a fost destul de satisfacatoare. Am visat ca trebuie sa adun ceva.
O jumatate de ora mai tarziu eram in fata unei asistente ce imi cauta cu disperare vena, exclamand: “Nu va gasesc vena!”. Moment in care m-am abtinut sa nu o intreb de ce m-ar interesa.
Cred ca sunt mandrul inventator al relantiului la oameni. Senzatia placuta a muncii bine facute in timp ce orele trec aiurea si timpul e irosit. Priceless. Ma simt mai roman!
Adevaratul punct culminant a fost cand am incercat sa vin din centru, stand in statie printre miiiiii de oameni. Jur, in momentul acela parca eram la concert. Si cati copii prosti si oameni fara bunul simt al spatiului personal. Si cati oameni se grabeau sa ajunga in “suburbii”, desi sunt aproximativ sigur ca singurul motiv pentru care o faceau este stresul gratis oferit de combinatia intre zgomot, caldura, praf si miiiii de oameni (erau doar cateva sute). Ganduri precum: “Cum naiba or intrat aia toti in troleul ala?” si “Tulai ca de se misca unu, picam toti de pe trotuar!”, precum si alte ganduri cu context mai sexual si anti-social, sau pur utopic si irealist, precum doar un individ cu picioarele pe pamant ca si mine poate.
Nu ma pot abtine sa scriu de ce scriu. Am realizat de mult ca speranta este invers proportionala cu nivelul nostru de pregatire si capacitatea de intelegere, siii… Asta e pentru voi, cei ce inca mai spera.
PS: Asta era revelatia. EOF.
Lasă un Răspuns