Ready? Set. Go!

Scriu pe picior de plecare.

Ironia face ca dupa ce inchid calculatorul, sa traversez orasul pentru a ma pune la alt calculator. In ultima vreme, ziua mea se reduce la a sari de la un calculator la altul si ocazional la cursul vreunui profesor mandru de isprava sa, sau o bere in localurile obscure ale orasului.

Tot ironia face ca programul pe care l-am facut sa ajunga mai repede ca si mine, evitand troleele si aglomeratia si tot ce presupune tentativa imbucuratoare a faimoasei socializari cu mediul si superba experienta a alpinismului citadin.

Schimb piciorul.

E curios cum oameni care vorbesc de ani de zile printr-o cutie de plastic si tranzistoare, ajung sa isi vorbeasca intr-un tarziu. Iar emotia primei discutii se pierde oarecum, lasand loc unei discutii de genul “Salut, nu ne-am mai vazut de mult!”. Adica veci?…

Internetul aduce oamenii aproape. Atat de aproape incat “mi mail e su mail” si totul se rezuma la un simplu “ce mai faci?”. La care raspunsul e mai intotdeauna “bine”.

In cele din urma, tot raul spre bine, si tot binele spre ceva mai interesant. Oricum societatea se transforma intr-un artificial cat mai diferit de preistoria noastra: anii 1970.

Mai curios e cum prejudecatile ma opresc sa vorbesc cu acea fata ce imi darama sperantele, sa injur acea societate – cauza primordiala, sau sa imi scap volumul pana ce lustra vecinului de sub mine incepe sa se balanseze ametitor. (Ce poetic)

Atat pentru azi. Un alt post inutil de la yours truly.

Sa aveti o zi ametitoare si in limita zilei mele, placuta.

EOF.

~ de xyder pe 24 octombrie 2008.